Cum te găsește toamna aceasta?

Dragă Reader,

La un moment dat, am crezut că a fi fericită, a fi bine cu mine însămi, înseamnă să pot face totul.
Să am o rutină perfectă, să merg la sală de 4 x pe săptămână, să mănânc sănătos la fiecare înghițitură, suplimentele potrivite, dimineți cu journaling și seri cu recunoștință.
Mi se părea că ordinea din viața mea e dovada că sunt bine. Că I have it all together.

Până când venea toamna.
Zilele se scurtau, lumina se ducea mai devreme cu tot cu activitățile distractive. Și rămânea liniștea dintre activități care nu întârzia să răsune prea tare în mine.
Mă surprindeam căutând constant ceva de făcut, nu din pasiune, ci din frică.
Frica de gol. De singurătate. De emoțiile care vin odată cu ele.

Ce nu mi-am dat seama atunci e că multe dintre obiceiurile mele “sănătoase” erau doar forme elegante de evitare.
Pentru că a sta cu tine, fără listă, fără plan, fără sens imediat, fără obiective după care să alergi...e greu.
E un tip de gol care nu-ți aduce validare, ci adevăr. Adevărul ăla care nu vrei să te izbească.

Dar când în sfârșit am reușit să încetinesc și să permit liniștii un loc la masa mea, ceva s-a schimbat.

Și de atunci iubesc toamna...pentru că nu o mai văd ca o perioadă de colaps ci ca o oportunitate de a îmi reîncărca bateriile, de a încetini.

Nimic nu se prăbușește.
Doar începe să se reașeze: ritmul, respirația, somnul, vocea ta interioară.
Începi să-ți auzi corpul când îți spune că e obosit, și să-l crezi. Și să nu mai tragi de el ca nebuna.

Toamna e anotimpul în care corpul încetinește în mod natural. Produce mai puțină vitamina D, are nevoie de mai mult somn, de mai mult magneziu, de mai multă vitamina B, de alimente calde și de odihnă.
Nu e lene. E biologie. E natura, care și ea trece prin aceeași perioadă.
Dar mintea noastră, obișnuită cu viteza, refuză să țină pasul cu trupul. Și atunci apar iritabilitatea, anxietatea, lipsa motivației, gândurile care se repetă. Vinovăția că de ce nu putem oare mai mult? Impresia aceea că suntem în urmă...dar de fapt nici nu știm încotro mergem. Însă nu vrem să stăm pe loc...

Ne purtăm adesea cu noi înșine ca și cum am avea pretenția ca toamna să fie primăvară.
Ca și cum, în loc să cadă frunzele, ar trebui să dea mugurii.
Așteptăm de la noi energie, entuziasm, productivitate; mereu aceeași intensitate, același “sus”, fără pauze, fără căderi, fără anotimpuri.

Dar la fel cum ne supărăm pe o zi mohorâtă de ploaie, uităm cât de necesară e ploaia pentru pământ.
Fără ea, nu ar exista rod. Fără repaus, nu există regenerare.

La fel și în noi, avem nevoie de perioade de aparentă inactivitate, de tăcere, de retragere, de lacrimi, de zile gri.
Ele nu sunt semne de stagnare, ci de reorganizare interioară.
Nu sunt sfârșituri, ci pământul ud din care va răsări ceva nou.

Cercetările arată că activitățile simple și creative: puzzle-uri, tricotat, desen, pictură, orice lucru făcut cu mâinile; au efecte reale asupra sănătății mintale. Ne calmează mintea, ne scad anxietatea, ne aduc într-un ritm mai firesc. Când mâinile lucrează, gândurile se așază. Iar acel timp petrecut în tăcere, concentrat pe ceva mic, devine o formă de meditație blândă. O pauză de la cotidian, de la excese de dopamină, care nu cere rezultate sau ceva măreț, ci doar prezență.

Ce ajută cu adevărat în perioada asta nu sunt doar suplimentele (deși și ele contează), ci și grija mintală activă:
🌿 să-ți limitezi expunerea la știri și la zgomotul online,
🌿 să înlocuiești multitasking-ul cu prezența într-un singur lucru,
🌿 să ai ritualuri de liniște, nu doar de productivitate,
🌿 să te plimbi în natură chiar și când nu “ai chef”,
🌿 să accepți că unele zile sunt pur și simplu mai lente.

Pentru că adevărul e că toamna nu vine să te apese, ci să te așeze.
E un anotimp care cere mai puțin control și mai multă încredere.
Mai puțină optimizare și mai multă simțire.

Când faci din sănătatea ta mintală o prioritate, sezonul rece nu mai e un test al nervilor.
Devine un spațiu de revenire, de liniște, de real, de reconectare.

🍁 Poate toamna nu ne cheamă să facem mai mult. Ne cheamă să fim mai prezenți.

Între timp, să știi că blogul continuă să se îmbunătățească cu conținut nou și avem articole noi:

​Cum să pui limite sănătoase fără vinovăție​

​„Nu mai simt nimic”: burnoutul emoțional sau depresie?​

​Vacanță și burnout: cum să prelungești efectele odihnei și să reduci stresul​

De asemenea, am publicat un articol pe blogul Psychologies despre o temă dragă mie:

​Copiii părinților alcoolici: trauma emoțională și vindecarea​

De asemenea, am fost destul de activă pe instagram și facebook în ultima perioadă, așadar dacă ești activ(ă) acolo, te invit să ne conectăm și acolo. Click pe iconurile de mai jos

Un mic anunț: în luna octombrie nu mai am locuri disponibile pentru consultațiile de cunoaștere.
Programul e deja plin, de proiecte personale și profesionale și sunt recunoscătoare pentru încrederea pe care o primesc. 💚
Voi reveni din noiembrie cu câteva locuri noi, pentru cei care simt că e momentul să înceapă terapia.
Până atunci, sper ca această toamnă să te găsească mai aproape de tine, mai blând, mai atent și mai prezent.

Cu dragă inimă,

Denisa

​​​