Sufletul tău merită o grădină frumoasă

Dragă Reader,

Ai nevoie să cureți ce nu mai folosește. Buruieni care cresc haotic, pământ uscat, rămășițe vechi. Să te asiguri că nu o invadează nici o creatură.
Să alegi ce vrei să crești. Să uzi. Să ai răbdare. Să fii prezentă.

Și oricât de poetic ar suna, grădinăritul nu e doar frumos, e muncă.
Așa cum și vindecarea nu e doar inspirație, ci și efort conștient, continuu. Nu o să te vindece niciodată altcineva, munca aceea doar tu poți să o faci.

Dacă tot este 1 iunie haide să îți povestesc despre, lucrul cu copilul interior, una dintre cele mai importante etape de vindecare din procesele terapeutice.
Pentru că din acea perioadă, primii ani de viață, se nasc cele mai adânci răni.
Și tot acolo se nasc și nevoile de bază: nevoia de a fi văzut, susținut, iubit, protejat, încurajat.

Mulți dintre noi am învățat prea devreme că trebuie să ne descurcăm singuri.
Că emoțiile sunt prea mult.
Că dacă plângem nu ne mai iubește nimeni.
Că dragostea se câștigă doar dacă suntem cuminți, utili, perfecți.

Cei care ne-au crescut au fost, cel mai adesea, oameni buni, dar cu propriile lor limite.
Și din relațiile cu ei, am învățat cum se simte „normalul”.

Asta facem în terapie: ne întoarcem la acea grădină interioară.
Privim cu blândețe ce a fost.
Smulgem convingerile care ne sufocă.
Și învățăm să oferim copilului din noi ce nu a primit la timp: siguranță, tandrețe, sprijin.

Poate că azi, de 1 iunie, e un moment bun să îți întrebi:
„Ce își dorește copilul meu interior să audă acum, chiar de la mine?”

Poate:
Te iubesc.
Sunt aici.
Nu trebuie să faci nimic ca să meriți.
Ești suficient.
Am grijă de tine.

Îți trimit gând bun și soare,
din grădina mea către grădina ta.

Cu drag,
​Denisa

​​​