Când nu mai știi ce ai nevoie cel mai simplu este să te menții ocupată, chiar dacă nu e ceea ce îți dorești

Dragă Reader,

Una dintre poveștile care m-a lovit în plex cel mai tare, pe parcursul dezvoltării mele și în procesul de a ieși din complexul salvatorului și din oboseala cronică, este povestea pantofiorilor roșii.

Am citit-o în cartea Femei care aleargă cu lupii, de Clarissa Pinkola Estés.

O carte cu multe povești și mituri, care explică arhetipurile feminine într-un mod psihanalitic foarte detaliat.
Chiar și pentru mine, terapeut cu orientare psihodinamică, soră bună cu psihanaliza, a fost cam greu să termin cartea😊

Dar povestea asta a rămas.

Pentru că e despre fata care nu se mai poate opri din dans cu pantofiorii roșii.

Care îi e teamă de dorințele sufletului ei.
Care duce.
Care face ce spun alții.
Care are grijă.
Care ignoră semnalele corpului ei și instinctele ei… până când nu mai poate.

Mă întreb de ce atât de multe din noi femeile, clientele mele, se simt atât de îndepărtate de esența lor?

Cred că fiecare clientă cu care lucrez exprimă la începutul procesului terapeutic că își dorește să se descoperă, să fie ea însăși, să se aproprie de adevărata ea, esență, ce-o fi aia!

Și e chiar culmea, că noi femeile, ne-am pierdut sinele, ne-am îngropat dorințele și că ajungem de fapt, să plătim pe cineva, să mergem la cursuri și să tot săpăm ca să avem iare curajul să ne uităm în grădina sufletului nostru.

E ca și cum ne este frică sau avem nevoie de o altă persoană să ne zică, „nu, nu ești nebună că ceri x”, „nu, nu ceri prea mult când y” „nu, asta nu te face o persoană dificilă, e normal să ai nevoie de la partenerul tău să …” ca si cum avem nevoie de validare pentru tot ce căutăm.

Si sa nu ne mirăm că singurul lucru pe care îl facem foarte bine e să muncim până la epuizare pentru că acesta a fost cel mai acceptabil mecanism al nostru să…dansăm…

Las o parte din povestea care m-a marcat ea și ce semnificație are în tiparul comportamental în articolul de pe site: „Epuizarea emoțională la femei explicată altfel”

Las și un ultim gând: Epuizarea emoțională, burnoutul nu începe cu cât de multe faci ci cu cât de multe nu faci pentru sufletul tău.

Dacă te regăsești în asta, vreau să știi ceva simplu:

Azi, la 17:30, are loc workshopul online pe Zoom despre epuizarea emoțională la femei.

Și încă te poți înscrie.

Nu o să-ți spun că există o soluție magică și că viața se schimbă după 2 ore.
Nu fac genul ăsta de promisiuni.

Dar este un spațiu în care:
înțelegi ce înseamnă, de fapt, epuizarea
vezi cum și-a făcut rădăcină în tine și cum a ajuns să pară „normal”
și începi să vezi ce ai nevoie cu adevărat, nu doar ce ai fost obișnuită să faci

O să lucrăm și cu câteva exerciții și direcții concrete prin care îți poți calma sistemul nervos și începe să ieși din starea asta de „trag de mine încă puțin”.

Dacă simți că e pentru tine, te aștept diseară.

Cea mai simplă modalitate să te înscri este să îmi dai un reply la acest email.

Cu drag,

Denisa

​​​