Scriu despre traumă, burnout, relații, somn, anxietate și toate acele lucruri pe care încercăm să le gestionăm în tăcere. Despre cum trecutul continuă să ne influențeze prezentul. Despre ce se întâmplă cu noi atunci când funcționăm prea mult timp pe pilot automat. Despre cum putem înțelege mai bine legătura dintre minte, corp și sistemul nostru nervos.Dacă îți dorești articole scrise cu empatie, dar ancorate în știință, te invit să te abonezi.
Momentul în care mi-am dat seama că nu vreau să mai fiu persoana mereu obosită
Dacă te simți mereu obosită, s-ar putea să nu fie doar de la muncăDragă Reader, A existat o perioadă în viața mea în care a fi obosită părea aproape parte din identitatea mea. Nu genul normal de oboseală care trece după o noapte bună de somn. Ci o oboseală mai adâncă. Genul care stă undeva în spatele ochilor și te însoțește toată ziua, indiferent cât de bine pare că îți merge viața din exterior. Sau de cât de multă cafea bei. Mult timp mi-am spus că este normal. Toată lumea este ocupată. Toată lumea este stresată. Toată lumea are multe pe cap. Cel puțin asta este povestea pe care ne-o spunem unii altora, mai ales în cultura noastră unde munca multă este aproape o virtute. .... Într-o seară când eram la un restaurant și pe televizor rula o emisiune pe Paprika TV. Câteva femei găteau împreună prânzul și stăteau de vorbă în jurul unei mese. Nimic spectaculos. Doar găteau, râdeau și aveau timp una pentru cealaltă. Prima mea reacție a fost aproape automată: „casnice”. În mintea mea, asta explica totul. Evident că au timp pentru astfel de lucruri. Evident că pot sta liniștite la povești în mijlocul zilei. Dar apoi am continuat să le privesc. Și mi-am dat seama de ceva incomod: eu nu mai știam cum arată o astfel de după-amiază. Viața mea devenise un șir de lucruri importante, urgente sau aproape urgente. Muncă, proiecte, cursuri, planuri. Și atunci mi-am pus o întrebare simplă: Și dacă eu nu vreau să mai fiu persoana mereu obosită? Din acea întrebare din urmă cu câțiva ani, a apărut și acest articol #desuflet pe blog meu Momentul în care mi-am dat seama că nu mai vreau să fiu mereu obosită și workshopul Epuizarea Emoțională la femei - cum să nu mai fie identitate. Dacă te confrunți cu stres și oboseală cronică, te invit să lucram practic pe 26 martie, ora 17:30 pe platforma Zoom. Ai toate detaliile aici: https://denisa-holl.kit.com/55a2be5d01 (pentru plata în lei)
Folosește codul earlybird pentru un discount de 20% valabil pană pe 22 martie. Sau și mai bine dacă vrei mai multe detalii scrie-mi aici psiholog@denisaholl.ro și haide să ne auzim la un telefon! Foarte multe femei nu vin spunând „sunt în burnout”. „Sunt obosită tot timpul.” De multe ori epuizarea emoțională nu arată spectaculos. Nu apare brusc. Se instalează încet și devine aproape fundalul vieții noastre. De aceea am făcut un Checklist burnout emotional.pdf pe care îl poți parcurge în câteva minute. Te poate ajuta să vezi dacă te regăsești în acest tipar. Între timp, am început să adaug tot mai multe resurse și pe site. În ultimele săptămâni am publicat câteva articole noi despre burnout, stres, anxietate și mindfulness. Dacă ai chef să explorezi, le găsești aici: https://www.denisaholl.ro/articole/ Un lucru care m-a bucurat mult în ultima perioadă este că am avut articole publicate și în revista Psychologies în ultimele luni. Pentru mine este un mod frumos de a duce aceste conversații despre sănătatea emoțională către mai mulți oameni. Sper ca aceste resurse să îți fie de folos. Cu drag, Denisa |
Bună! Sunt psiholog pentru traumă și burnout și îmi place să ating inimi cu cuvinte alese.
Scriu despre traumă, burnout, relații, somn, anxietate și toate acele lucruri pe care încercăm să le gestionăm în tăcere. Despre cum trecutul continuă să ne influențeze prezentul. Despre ce se întâmplă cu noi atunci când funcționăm prea mult timp pe pilot automat. Despre cum putem înțelege mai bine legătura dintre minte, corp și sistemul nostru nervos.Dacă îți dorești articole scrise cu empatie, dar ancorate în știință, te invit să te abonezi.
Momentul în care nu mai poți duce totul singur Dragă Reader, Există un tip de singurătate care nu vine din lipsa oamenilor, ci din prea-plinul de responsabilitate. O singurătate care se naște devreme, înainte să știi ce este viața și înainte să înțelegi că nu este treaba ta să repari lumea. Poate că ai fost copilul care simțea tot. Cel care observa tensiunile înainte să fie rostite, care își ținea respirația când părinții se certau și care credea, în tăcerea lui, că dacă ar fi mai cuminte,...
există oameni care nu au avut unde să înflorească Dragă Reader, Există oameni care înfloresc precum cresc macii într-un câmp bun. Au avut lumină, au avut spațiu, au avut oameni care au crezut în ei și care i-au învățat, cu răbdare, că lumea poate fi explorată fără să te pierzi în ea. Au fost încurajați să încerce, să greșească, să se exprime și să fie ei înșiși fără teama constantă că vor fi respinși, criticați sau umiliți pentru asta. Și poate că tocmai de aceea, mulți dintre acești oameni...
Când nu mai știi ce ai nevoie cel mai simplu este să te menții ocupată, chiar dacă nu e ceea ce îți dorești Dragă Reader, Una dintre poveștile care m-a lovit în plex cel mai tare, pe parcursul dezvoltării mele și în procesul de a ieși din complexul salvatorului și din oboseala cronică, este povestea pantofiorilor roșii. Am citit-o în cartea Femei care aleargă cu lupii, de Clarissa Pinkola Estés. O carte cu multe povești și mituri, care explică arhetipurile feminine într-un mod psihanalitic...